Posibilele Viitoare Foste Republici Iugoslave ale Macedoniei

În urma deciziei de a nu include Macedonia pe lista ţărilor ce urmează să adere la NATO, jurnaliştii acestei ţări prezenţi la o conferinţă de presă ţinută de secretarul NATO Jaap de Hoop Scheffer s-au ridicat şi au părăsit sala în semn de protest. În numele întregului glob ţin să-i anunţ pe aceştia că protestul lor a fost notat şi… nu prea ne afectează.

De ce nu este primită Macedonia în NATO? Din cauza unei dispute asupra numelui acestei foste republici Iugoslave între guvernul de la Skopje şi Grecia, aceasta din urmă considerând că numele „Macedonia” face parte din patrimoniul statului elen încă de pe vremea lui Alexandru cel Mare. Pare o situaţie comică, puţin absurdă şi în orice caz nedemnă de competenţele NATO, dar nu este deloc aşa. Unii au considerat că Alianţa şantajează în acest fel Macedonia, condiţionând aderarea prin rezolvarea conflictului cu Grecia. Să nu uităm însă cum Uniunea Europeană a condiţionat aderarea Croaţiei, forţând acest stat să-l extrădeze pe criminalul de război Ante Gotovina dacă dorea continuarea negocierilor. Acest „şantaj” a fost însă acceptat de opinia publică internaţională deoarce, nu?, toată lumea urăşte criminalii de război. Justiţia trebuie servită şi în cazul Macedoniei însă, care foloseşte abuziv un nume care aparţine de drept patrimoniului cultural grec, iar dacă acest fapt presupune condiţionari sau şantaj, atunci fie.

Ca să înţelegem însă de partea cui stă cu adevărat dreptatea, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria FYROM – denumirea oficială a fostei republici Iugoslave – şi a provinciei elene Macedonia. De dragul conversaţiei voi folosi aceste două nume de aici încolo: FYROM şi Macedonia.

Macedonia este o provincie istorică a statului grec şi acoperă marea parte a fostului regat macedonean (în proporţie de peste 50%), locul de naştere al celebrului Alexandru cel Mare. Derulând rapid prin câteva milenii, odată cu crearea statelor moderne – şi mai exact, odată cu crearea Federaţiei Iugoslave de către tovarăşul Tito, din rămăşiţele fostului Regat Iugoslav – Republica Socialistă Macedonia a ocupat o mică porţiune din Regatul lui Alexandru. Populaţia stabilită aici a fost una slavă –populaţii migratoare prin excelenţă – de unde şi numele dat de greci culturii şi limbii FYROM: slavomacedoneană. Din punctul de vedere al continuităţii istorice, nu se poate spune că există vreo legătură între regatul lui Alexandru şi slavii care ocupă azi acel spaţiu, cu toate încercările istoricilor slavomacedoneni de a crea un „mit al descălecării”. Ca să stabilim clar această problemă este de ajuns să menţionăm că populaţiile slave, ale căror descendenţi tocmai au părăsit ţara noastră dupa ce NATO le-a închis uşa în nas – s-au stabilit în regiune undeva prin secolul VI, era noastră, folosindu-se de destrămarea Imperiului Bizantin ca pe o invitaţie pentru parazitat. Macedonia în schimb este populată şi astăzi, ca acum peste 2800 de ani, de greci, aceştia fiind atestaţi istoric cu mult înaintea secolului VIII î.Hr..

Oare cine are dreptul de a folosi acest nume? O să vă las să trageţi singuri concluziile. Ba nu, de fapt o sa-mi impun punctul de vedere vehement: Grecia!

Reîntorcându-ne în zilele noastre, ONU – după ce s-a comportat atât de caracteristic de prost, prin soluţionarea cazului Republicii Macedonia şi impunerea numelui de FYROM ca mai apoi să accepte purtarea de discuţii cu acest stat sub numele de Macedonia – a venit cu o soluţie pentru rezolvarea crizei. Cinci soluţii ca să fiu mai exact: Republica Democrată Macedonia, Republica Constituţională Macedonia, Republica Independentă Macedonia, Republica Macedoniei de Sus şi Republica Macedonia Nouă. Toate cinci nume absolut infecte, de altfel. Nu acest lucru mi-a atras atenţia ci faptul că atâta timp cât numele Macedonia este „luat”, ONU le oferă cinci variante asemănătoare. Ştiţi cine mai practică o asemenea politică?

Veniţi-vă-n fire.